Delia Grigore: „Cultura rromani este misiunea mea pe viață”

Activistă pentru cultura rromilor, etnolog, profesoară și scriitoare, Delia Grigore a venit pe lumea aceasta în anul 1972, în cea mai scurtă lună a anului – februarie, într-o zi marcată de numărul magic 7, în vechiul oraș-port cosmopolit și multicultural de pe malul Dunării – Galaţi. Își iubește atât de tare rădăcinile rrome, încât și-a dedicat cea mai mare parte a vieții mature căutării, cunoașterii, păstrării, dezvoltării și promovării culturii rromani. După absolvirea unui colegiu național de filologie-istorie, Delia Grigore a obținut licența în filologie și masteratul în etnografie și folclor, ambele în cadrul Facultății de Litere a Universității din București, apoi, în anul 2004, Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” al Academiei Române i-a acordat titlul de doctor în arte vizuale, specializarea etnografie-etnologie, pentru o teză de doctorat referitoare la cultura tradițională a rromilor. Activează în mișcarea rromilor de aproape 30 de ani, în ultimii 22 de ani îndeplinind misiunea de președintă a Asociației Centrul Rromilor „Amare Rromentza”. Lucrează, de 25 de ani, la Programul de Studiu Limba și Literatura Rromani a Facultății de Limbi și Literaturi Străine – Universitatea din București, în prezent fiind lector universitar doctor, șef de lucrări și coordonatoarea programului de studiu. Misiunea de viață a Deliei Grigore este salvgardarea și dezvoltarea culturii rromani pe toate planurile, în toate dimensiunile și la toate nivelurile societății, și promovarea identității etnice rrome în întreaga lume, în vederea construirii națiunii rrome nonteritoriale și transfrontaliere.

Tot ceea se sunt și tot ceea ce fac se datorează comunității rrome

În ultimii 24 de ani s-au întâmplat multe lucruri, care nu pot fi sintetizate în câteva rânduri. Ar trebui scrisă o carte de memorialistică de câteva sute de pagini, pe care, cine știe, poate, cândva, o voi scrie. Am continuat să lupt împotriva rasismului antirrom și pentru dezvoltarea și promovarea identității rrome și să muncesc în Asociația Centrul Rromilor “Amare Rromentza”, la înființarea căreia, în anul 2000, am contribuit fundamental. Am dezvoltat asociația împreună cu colegii: lucrăm mai ales în educație, cercetare și cultură. Am obținut doctoratul la Academia Română și am devenit lector titular la Programul de Studiu 2 Limba și Literatura Rromani al Facultății de Limbi și Literaturi Străine – Unversitatea din București. Am făcut cercetări, am scris, am coordonat și am editat studii, cursuri articole și cărți de specialitate. Am ținut conferințe, seminarii, ateliere și cursuri de formare cu studenți, cu elevi, cu părinți și cu profesori. Am scris poezii, în special în limba rromani. I-am botezat pe Tamina Maria, care are acum 12 ani, pe Mihai Mario, care are acum 4 ani, și pe Anemona Eva, care are acum 3 ani. Am plâns-o, o plâng și o voi plânge pe Mama, care-a plecat în rai pe 6 noiembrie 2020, omorâtă în spital de tratamentul standard aplicat nediferențiat pentru covid. Am supraviețuit. Și-am continuat să lupt împotriva rasismului antirrom și pentru dezvoltarea și promovarea culturii rromani și să muncesc la „Amare Rromentza”. Am realizat, împreună cu colegii de la asociație, Muzeul Virtual al Culturii Rromilor, primul de acest fel din lume. Și iarăși am făcut cercetări, am scris, am coordonat și am editat studii, cursuri, articole și cărți de specialitate. Și iarăși am ținut conferințe, seminarii, ateliere și cursuri de formare cu studenți, cu elevi, cu părinți și cu profesori. Și iarăși am scris poezii, în special în limba rromani.

Tot ceea se sunt și tot ceea ce fac se datorează comunității rrome căreia îi aparțin cu gândul, cu fapta, cu vorba și cu inima. Cultura rromani este misiunea mea pe viață.

Nu este rolul meu să spun care este contribuția mea la conturarea identității comunității rome. O pot spune, dacă vor, contemporanii mei rromi sau, și mai bine, o pot spune, dacă voi merita, rromii care vor trăi după ce voi pleca din această lume.

Mentori și modele în viața profesională și personală

Mentorii și modelele mele în viață sunt: Alexandrina Ciucă – bunica mea maternă, căreia îi spun Ma, Corina Racoviță – mama mea, Amita Bhose – profesoara mea de sanscrită și de civilizație indiană, Irina Nicolau – profesoara mea de etnologie urbană, Indrasena Mandadi – mentorul meu în modul de viață ayurvedic, Pavel Ruxăndoiu – profesorul meu de etnologie și folclor, Paul Pleșa – mentorul meu în cercetarea etnografică și muzeografia de teren, Paul Cornea – profesorul meu de literatură, Gheorghe Sarău – profesorul meu de limba rromani și Vasile Ionescu – mentorul meu în mișcarea rromilor.

Valorile în care cred

Valorile în care cred sunt cultura rromani – Rromanipen-ul, egalitatea între oameni, diversitatea de toate felurile, iubirea, generozitatea, modestia, reîncarnarea și nemurirea sufletului, Dumnezeu ca forță impersonală ordonatoare a lumii și ritualul ca practică umană ordonatoare a lumii.

Discriminare, rasism, libertate de alegere, solidaritate

Da, am trăit astfel de episoade de rasism. Înainte să intru în mișcarea rromilor mă blocam sau evadam din identitatea etnică, iar după ce-am intrat în mișcarea rromilor am început să lupt împotriva rasismului prin manifestații publice (pichetări, marșuri etc.), prin campanii și petiții adresate instituțiilor publice. Principalele provocări cu care mă confrunt într-un domeniu care se lovește permanent de discriminare sunt rasismul, conservatorismul, falsitatea, vanitatea și nedreptatea. Nu știu dacă am reușit să schimb ceva în mentalul rrom și în cultura rromani, dar mă străduiesc și mă voi strădui, în fiecare clipă a vieții mele, să le fiu de folos rromilor și să-mi aduc modesta contribuție la construirea Rromanipen-ului modern și a națiunii rrome nonteritoriale și transfrontaliere. Libertatea de a alege este fundamentală în viața fiecărui om, dar alegerea trebuie să se facă pe baza cunoașterii, a experienței și a înțelegerii tuturor lucrurilor de ales. Solidaritatea este fundamentală în cadrul tuturor grupurilor discriminate pentru că provine din și conduce către responsabilizare etnică în sensul în care elitele își asumă răspunderea pentru comunitatea din care fac parte.

Reprezentarea femeilor rrome în mediul academic din România

Este aproape inexistentă: femeile rrome asumate identitar care predau în universități sau lucrează în cercetare sunt atât de puține, încât pot fi considerate excepții. Prezența nu numai a femeilor rrome, ci a femeilor și a diversității în general, aduce beneficii fundamentale instituțiilor academice prin faptul că le învață importanța punctelor de vedere diferite față de același subiect.

Tinerii romi au nevoie de egalitate de șanse în educație și de modele

Prin ceea ce fac, încerc să-i susțin pe tinerii rromi din jurul meu, fete și băieți, să meargă pe calea deschisă de noi, profesorii, cercetătorii și activiștii rromi de dinaintea lor. Îmi doresc enorm ca tinerii rromi de astăzi, atât din mediul militant/activistic, cât și din mediul academic, să fie mai buni, profesional și uman, decât noi, cei vechi, dar să țină cont de experiența noastră. Am contribuit la formarea atât a colegilor care predau în cadrul Programului de Studiu Limba și Literatura Rromani (toți mi-au fost studenți, iar acum schimbăm experiențe și ne susținem reciproc), cât și la formarea colegilor mai tineri din cadrul Centrului Rromilor “Amare Rromentza”, care ocupă, în prezent, funcții de răspundere în asociație și cărora îmi place să cred că le sunt, în continuare, de folos.

Mai multe despre Delia Grigore:

A scris patru cărți (Rromanipen – mistica familiei la rromi, Editura Salvaţi Copiii, Bucureşti, 2001; Introducere în studiul elementelor de cultură tradiţională ale identităţii rrome contemporane – curs de folclor şi antropologie rromă, Editura Universităţii din Bucureşti – CREDIS, 2001; Rromanipen – Fundamente ale culturii rromani, Editura Amare Rromentza, Bucureşti, 2011; Identitatea rromă contemporană – între etnotip și stereotip, Editura Amare Rromentza, Bucureşti, 2017), precum și numeroase studii, articole, prefețe, eseuri, recenzii și referate științifice de specialitate, fiind co-autoarea și editoarea câtorva volume de studii și cercetări pe teme privind rromii. Este co-autoarea mai multor cărți de specialitate, între care: Rromii în căutarea stimei de sine. Studiu exploratoriu (2008, Vanemonde, București), Istoria minorităților naționale (2008, Departamentul pentru Relații Interetnice al Guvernului României, București), Evaluarea politicilor publice educaţionale pentru rromi (2009, Alpha MDN, București), O Samudaripen / Holocaustul rromilor şi povestea lui adevărată (2010, Amare Rromentza, București), Ghid practic de valorificare a componentei interculturale şi a diversităţii etnice în educaţia preşcolară (2011, Amare Rromentza, București), Ghid practic de aplicare a predării în limba rromani, cu metode de lucru bilingve şi cu introducerea elementelor de cultură rromani în curriculum-ul pentru educaţia timpurie (2011, Amare Rromentza, București), Direcţii strategice de incluziune etno-educaţională a rromilor (2012, Amare Rromentza, București), Efecte, percepții și reprezentări ale interculturalității în școală și în familie (2019, Centrul Național de Cultură a Romilor – Romano Kher, București). Între anii 2018-2024, a coordonat editarea și publicarea a șase volume de creație literară rromă: Rromane dikhimata / Perspective rrome. Culegere de creație literară rromani (2018), Rromane ceacimata / Adevăruri rrome – Culegere de creație literară rromani (2019), Rromane godimata / Gânduri rrome – Culegere de creație literară rromani (2020) și Rromane azbalimata / Emoții rrome – Culegere de creație literară rromani (2021), Rromane pakiva / Credințe rrome – Culegere de creație literară rromani (2022) și Rromane duda / Lumini rrome – Culegere de creație literară rromani (2024), toate apărute la Editura Amare Rromentza. 5 Și-a publicat creația lirică în limba rromani, cu traducere proprie în limba română, în volumul «Babel.ro. Tineri poeţi minoritari», Editura Status, Miercurea Ciuc (2000) și în revista de cultură Porto-Franco din Galați, a cărei colaboratoare permanentă este începând cu anul 2020. Creația poetică i-a fost tradusă în mai multe limbi, între care engleză, germană și ebraică și publicată în volume colective între care cel mai recent este KIN – An Anthology of Poetry, Story and Art by Women from Romani, Traveller and Nomadic Comunities, volum colectiv publicat de editura Salmon Poetry în anul 2024. În anul 2018 a obținut premiul II la categoria A (poezie scrisă în limba rromani) la Concursul Internațional de Creație „Amico Rom”, Ediția 15, organizat de Asociația „Them Romano”, la Lanciano, Italia. Onorată cu mai multe premii naționale și internaționale de literatură, în anul 2023 a fost învingătoarea absolută a Concursului Internațional de Creație „Amico Rom”, cel mai longeviv concurs de acest gen din Europa, organizat de Asociația „Them Romano” din Lanciano, Italia. În 2024 a obținut marele premiu pentru arte vizuale acordat de Instituto de Cultura Gitana din Spania. A fondat, în anul 2018, și coordonează cenaclul literar al scriitorilor rromi “Amare Rromentza”. Din 2018 este membră a Academiei Barvalipe a Institutului European Rom pentru Arte și Cultură din Berlin. Din 2020 este membră a Societății Scriitorilor „Costache Negri” din Galați. Din 2022 este membră a Rețelei Naționale a Scriitorilor Romi și a Scriitoarelor Rome a Centrului Național de Cultură a Romilor – Romano Kher. Colaborează permanent cu Revista de cultură „Porto-Franco” a Societății Scriitorilor „Costache Negri” din Galați și cu revista „Raza de cultură” a Centrului Național de Cultură a Romilor – Romano Kher.